Skip to content Skip to left sidebar Skip to footer

Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”

În inima Insulei Mari a Brăilei, într-un peisaj dominat de ape, grinduri și vegetație specifică luncii Dunării, se ridică Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Mărașu, un lăcaș de cult care păstrează vie credința, istoria și tradițiile spirituale ale comunității locale.

Biserica actuală este succesoarea unei vechi bisericuțe din lemn, ridicate de localnici în prima jumătate a secolului al XIX-lea, pe vremea când satul Mărașu era doar un mic cătun întemeiat de oameni harnici veniți să se stabilească în această zonă bogată în terenuri agricole. Prima biserică, construită din materiale modeste – nuiele, lut și lemn –, purta numele „Moș Niță”, după meșterul care o ridicase, și a fost distrusă de inundațiile mari din anii 1897–1898.

Conștienți de importanța credinței pentru viața comunității, locuitorii au hotărât să reconstruiască un nou lăcaș de închinăciune, mai trainic și mai spațios. Astfel, la începutul secolului XX, a fost ridicată Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, care a devenit de atunci centrul spiritual al satului Mărașu.

Lăcașul impresionează prin simplitatea și echilibrul arhitecturii sale, specifice bisericilor rurale din sud-estul României. Construită din cărămidă și piatră, cu acoperiș în patru ape și turlă centrală, biserica se integrează armonios în peisajul plat al Insulei Mari a Brăilei. Fațada este decorată discret, cu arcade și ancadramente de inspirație neoclasică, iar pridvorul adăpostește o cruce de piatră veche, ridicată în amintirea celor care au întemeiat așezarea.

În interior, biserica păstrează picturi murale de tradiție bizantină, restaurate de-a lungul timpului, reprezentând scene din viața Sfinților Împărați Constantin și Elena, dar și chipuri ale sfinților protectori ai satului. Catapeteasma, sculptată în lemn de tei, atrage privirea prin eleganța detaliilor și prin icoanele vechi, păstrate cu grijă din biserica de lemn care a existat anterior.

De peste o sută de ani, Biserica „Sfinţii Împăraţi” este locul unde locuitorii comunei Mărașu se adună la marile sărbători, la botezuri, cununii și slujbe de pomenire. Ea reprezintă un simbol al continuității și al dăinuirii credinței ortodoxe în mijlocul unei zone izolate geografic, dar bogate sufletește.

De-a lungul timpului, preoții slujitori au avut un rol esențial nu doar în păstrarea tradițiilor religioase, ci și în susținerea educației, a solidarității și a respectului față de valorile comunității. În jurul bisericii s-a format un mic cimitir, unde odihnesc generațiile care au pus temelia acestei așezări.

Prin istoria sa, Biserica „Sfinţii Împăraţi” din Mărașu este mai mult decât un monument religios — este un martor al vieții de pe grindurile dunărene, o dovadă a credinței neclintite a oamenilor care au știut să ridice, din mijlocul apelor, o comunitate vie și puternică.

Hramul bisericii, prăznuit în fiecare an la 21 mai, adună credincioși din întreaga Insulă Mare a Brăilei și din satele învecinate, fiind un prilej de rugăciune, bucurie și comuniune. În această zi, satul Mărașu se umple de lumină, cântece și tradiții, păstrând vie legătura dintre oameni, natură și Dumnezeu.

Astăzi, biserica se află într-un proces continuu de întreținere și înfrumusețare, sprijinit de comunitatea locală și autoritățile parohiale. Ea reprezintă un reper identitar pentru locuitorii din Mărașu și un obiectiv de vizitat pentru cei care descoperă farmecul unic al Insulei Mari a Brăilei – un loc unde spiritualitatea, liniștea și frumusețea naturii se împletesc armonios.

Sursa: https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/sfintiri-de-biserici-in-insula-mare-a-brailei-27874.html

Brațul Măcin

Brațul Măcin este o arie protejată (sit de importanță comunitară — SCI) din România, desemnată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei de protecție. Aceasta este întinsă pe o suprafață de 10.433,2 ha, integral pe uscat.

Localizare
Situl se întinde pe teritoriile administrative ale județelor Brăila (Frecăței, Mărașu), Constanța (Ciobanu, Gârliciu, Hârșova) și Tulcea (Carcaliu, Dăeni, Greci, Măcin, Ostrov, Peceneaga, Smârdan, Turcoaia). Centrul sitului Brațul Măcin este situat la coordonatele 44.867642°N 28.118842°E.

Înființare
Situl Brațul Măcin (ROSCI0012) a fost declarat sit de importanță comunitară în decembrie 2007 pentru a proteja 8 specii de animale. Acesta include aria protejată Parcul Natural Balta Mică a Brăilei.

Biodiversitate
Situată în ecoregiunea de stepă a Dobrogei, aria protejată conține 8 habitate naturale: Ape stătătoare, oligotrofe până la mezotrofe cu vegetația de Littorelletea uniflorae și/sau de Isoeto- Nanojuncetea, Ape puternic oligomezotrofe cu vegetația bentonică de Chara spp., Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodian rubri și Bidentian p.p., Stepe ponto-sarmatice, Asociații de lizieră cu ierburi înalte hidrofile de la nivelul câmpiilor până la nivel montan și alpin, Pajiști aluviale ale văilor de râuri cu Cnidion dubii, Pajiști de altitudine joasă (Alopecurus pratensis, Sangiusorba officinalis și Galerii cu Salix alba și Populus alba .

La baza desemnării sitului se află o specie de plantă cunoscută sub denumirea populară de trifoiaș-de-baltă (Marsilea quadrifolia) și 18 specii faunistice protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel:

  • amfibieni (2): buhai de baltă cu burtă roșie (Bombina bombina). triton cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus)
  • mamifere (3): vidră de râu (Lutra lutra), dihor de stepă (Mustela eversmanii), popândău european (Spermophilus citellus)
  • pești (11): rizeafcă (Alosa tanaica)[4], avat (Aspius aspius), zvârlugă (Cobitis taenia Complex), răspăr (Gymnocephalus schraetzer), țipar (Misgurnus fossilis), săbiță (Pelecus cultratus), boarță (Rhodeus amarus), porcușor de nisip (Romanogobio kesslerii), dunăriță (Sabanejewia bulgarica), fusar (Zingel streber), pietrar (Zingel zingel)
  • reptile (2): țestoasa de baltă (Emys orbicularis), broasca țestoasă grecească (Testudo graeca)

Pe lângă speciile protejate aflate la baza desemnării sitului, pe teritoriul acestuia au mai fost identificate 3 specii de plante:

  • cimbrișor (Thymus zygioides),
  • măciuca ciobanului (Echinops ritro ruthenicus) și
  • ceapa ciorii (Ornithogalum amphibolum);
  • și o lipitoare (Hirudo verbana) ce aparține unei clase de viermi din încrengătura anelidelor.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Bra%C8%9Bul_M%C4%83cin_(sit_SCI)

Lacurile Blasova și Zăton

Lacurile Blasova și Zăton reprezintă două dintre cele mai importante întinderi de apă naturală din Insula Mare a Brăilei, situate pe teritoriul administrativ al comunei Mărașu, într-un cadru natural spectaculos, cu o valoare ecologică și peisagistică deosebită.

Aceste lacuri, formate pe vechile albii și privaluri ale Dunării, sunt relicte ale vechii zone umede care acoperea odinioară aproape întreaga insulă, înainte de lucrările de îndiguire și desecare realizate în secolul XX. Ele păstrează și astăzi caracterul autentic al luncii dunărene, fiind adevărate refugii pentru floră și faună specifice ecosistemelor acvatice și de baltă.

Lacul Blasova

Lacul Blasova este situat în partea central-estică a Insulei Mari a Brăilei, în apropierea satului Mărașu, și se întinde pe o suprafață de aproximativ 250–300 de hectare, variabilă în funcție de nivelul apelor Dunării. Lacul are originea într-o veche buclă a fluviului, transformată treptat într-un bazin izolat, prin depuneri aluvionare și formarea de grinduri naturale.

Malurile lacului sunt în mare parte acoperite de stuf, papură, sălcii și rogoz, formând o zonă de tranziție între mediul acvatic și cel terestru. Aceste habitate adăpostesc o varietate impresionantă de specii de păsări: egrete, stârci, rațe sălbatice, lișițe, lebede, corcodei, dar și mamifere mici specifice zonelor umede, precum vidra (Lutra lutra) sau nurca de baltă.

Lacul este renumit pentru bogăția sa piscicolă, fiind populat natural cu crap, caras, știucă, biban, plătică și somn, ceea ce îl transformă într-un loc preferat de pescarii sportivi și amatori. În perioadele de vară, Lacul Blasova devine și un loc de recreere pentru localnici și vizitatori, datorită peisajelor pitorești, liniștii și aerului curat specific luncii Dunării.

Lacul Zăton

Lacul Zăton se află în proximitatea localităților Mărașu și Băndoiu, într-o zonă de șes ușor depresionară, fiind alimentat în principal din pânza freatică și din infiltrarea periodică a apelor Dunării în timpul debitelor mari. Suprafața sa este mai redusă decât cea a Lacului Blasova, însă ecosistemul este la fel de valoros din punct de vedere ecologic.

Lacul și împrejurimile sale sunt acoperite de o vegetație acvatică abundentă – nufăr alb (Nymphaea alba), ciulin de baltă, stufărișuri compacte – și oferă condiții ideale pentru reproducerea peștilor și adăpostirea păsărilor migratoare. Zătonul are o importanță ornitologică deosebită, fiind frecventat sezonier de specii protejate, precum lopătarul (Platalea leucorodia), cormoranul mic (Phalacrocorax pygmeus) sau stârcul roșu (Ardea purpurea).

Zona este, totodată, un punct de interes pentru cercetători, iubitori ai naturii și fotografi, datorită diversității peisajului și prezenței unei faune bogate și variate.

Valoare naturală și potențial turistic

Lacurile Blasova și Zăton nu sunt doar repere geografice ale comunei Mărașu, ci și ecosisteme naturale de mare importanță, contribuind la menținerea echilibrului hidrologic al Insulei Mari a Brăilei. Ele reprezintă ultimele mărturii vii ale vechilor bălți și privaluri ale Dunării, oferind o imagine autentică a mediului de luncă dinaintea transformărilor antropice.

Prin valorificarea durabilă a acestor resurse naturale, comuna Mărașu are un potențial ecoturistic semnificativ: se pot organiza trasee de observare a păsărilor, excursii cu barca, pescuit sportiv, drumeții și activități educative dedicate mediului.

Amenajarea unor puncte de informare și promovarea lacurilor în cadrul unui traseu ecologic al Insulei Mari a Brăilei ar putea transforma zona într-o destinație atractivă pentru turiștii pasionați de natură, biodiversitate și liniștea peisajelor dunărene.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_Z%C4%83ton,_Br%C4%83ila

Insula Mare a Brăilei

Insula Mare a Brăilei, sau Balta Brăilei este o insulă de pe Dunăre, în județul Brăila, România. Ea are, în medie, 60 km lungime și 20 km lățime, cu o suprafață totală de 710 km².

La intrarea în județul Brăila, fluviul Dunărea se desparte în trei brațe: Dunărea navigabilă (în vest), Brațul Vâlciu (în mijloc) și Brațul Măcin (în est). Brațul Vâlciu împreună cu Brațul Măcin delimitează Insula Mare a Brăilei.

Între Dunărea navigabilă și Brațul Vâlciu se află Insula Mică a Brăilei, denumită și Balta Mică a Brăilei, constituită, de fapt, dintr-o salbă de 7 insule, cu o suprafață de 9559 ha, din care 6566 ha pădure și 2921 ha luciu de apă (include 18 iezere), pe care se află și Parcul Natural Balta Mică a Brăilei

În prezent, 681,3 km² (94,6% din suprafața Insulei Mari) sunt ocupate de terenuri agricole, din care 70,84 km² sunt irigate și protejate de un dig cu o lungime de 23,5 km. Pe insulă există două comune, Mărașu și Frecăței, care au aproximativ 5.000 de locuitori.

În anii 1950 și 60, Insula Mare are a Brăilei a fost desecată și îndiguită pentru a fi consacrată agriculturii, deși România nu ducea lipsă de pământ arabil. Domina atunci ideea că „mlaștinile sînt inutile și nesănătoase” și că zonele umede, al căror rol nu era luat în considerare, trebuie să fie „asanate”, astfel încât factorii de decizie gândeau exclusiv inginerește și nu consultau hidrologii, biologii și ihtiologii; România nu a semnat Convenția Ramsar (1975) decât după Revoluție, la 25 ianuarie 1991. Pentru aceste lucrări a fost utilizată munca forțată a deținuților politici din Bărăgan (mai ales din lagărele Grădina, Lunca, Salcia, Stoienești și Vechea Strâmbă), dintre care mulți au murit aici. Terenul, care s-a dovedit a fi fertil în primii ani, a fost declarat un „succes al comunismului în România”.

Ecologie
În anul 2007, autoritățile din Brăila au eradicat o specie pe cale de apariție din Insula Mare a Brăilei: porcul de curte salbăticit, rezultat al împerecherii mistreților din Parcul Național Insula Mică a Brăilei cu scroafele domestice lăsate de țărani pe coclaurii dintre ape.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Insula_Mare_a_Br%C4%83ilei

Parcul Natural Balta Mică a Brăilei

Parcul Natural Balta Mică a Brăilei este o arie protejată (zonă umedă) de interes internațional ce corespunde categoriei a V-a (parc natural), situată în Muntenia, pe teritoriul județului Brăila. Aria naturală se află în partea sud-estică a județului Brăila, pe teritoriile administrative ale comunelor Berteștii de Jos, Chiscani, Gropeni, Mărașu, Stăncuța și Tichilești.

Parcul Natural Balta Mică a Brăilei a fost declarat arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate) și se întinde pe o suprafață de 24.555 hectare. Acesta se află în lunca inundabilă a Dunării, între Insula Mare a Brăilei și Bărăganul de Nord (cunoscut și sub numele de Câmpia Brăilei, subunitate geomorfologică a Câmpiei Române, situată în nord-estul acesteia) și reprezintă o zonă (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, stepe, pajiști naturale, păduri de foioase și păduri în tranziție) încadrată în bioregiunea stepică a Bărăganului.

Parcul se suprapune sitului de importanță comunitară și ariei de protecție specială avifaunistică – Balta Mică a Brăilei.

Situl Balta Mică a Brăilei (începând din 15 iunie 2001) este protejat prin Convenția Ramsar (The Ramsar Convention on Wetlands) ca zonă umedă de importanță internațională.

Biodiversitate
Balta Mică a Brăilei prezintă o zonă umedă cu o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre și acvatice.

Habitate
Parcul natural dispune de habitate naturale de tip: Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetație din Littorelletea uniflorae și/sau Isoëto-Nanojuncetea, Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Pajiști de altitudine joasă (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae), Pajiști aluviale din Cnidion dubii, Galerii ripariene și tufărișuri (Nerio-Tamaricetea și Securinegion tinctoriae), Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris), Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubr și Bidention și Zăvoaie de Salix alba și Populus alba; ce adăpostesc o mare varietate de floră și faună specifice Bărăganului.

Faună
Fauna parcului este una diversificată și bine reprezentată de mai multe specii de mamifere, reptile, amfibieni, pești și păsări, dintre care unele aflate pe lista roșie a IUCN sau enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică).

Mamifere: vidra de râu (Lutra lutra)[11], căprioară (Capreolus capreolus), vulpe roșcată (Vulpes vulpes), viezure (Meles meles), pisică sălbatică (Felis silvestris), dihor (Mustela putorius), nevăstuică(Mustela nivalis), hârciog european (Cricetus cricetus), iepure de câmp (Lepus europaeus), bizam (Ondatra zibethicus);

Reptile și amfibieni: țestoasa de baltă (Emys orbicularis), buhaiul de baltă cu burtă roșie (Bombina bombina)[13], tritonul cu creastă danubian (Triturus dobrogicus), brotacul verde de copac (Hyla arborea);

Pești din speciile: avat (Aspius aspius), zvârlugă (Cobitis taenia), porcușor-de-nisip (Gobio albipinnatus), răspăr (Gymnocephalus schraetzer), țipar (Misgurnus fossilis), boarța (Rhodeus sericeus amarus), fusar (cu specii de Zingel streber și Zingel zingel), sabiță (Pelecus cultratus), ghiborț de râu (Gymnocephalus baloni), petroc (Gobio kessleri), rizeafcă (Alosa tanaica), scrumbie de Dunăre (Alosa immaculata), morun (Huso huso), cegă (Acipenser ruthenus), păstrugă (Acipenser stellatus), caracudă (Carassius carassius), scobar (Chondrostoma nasus), văduviță (Leuciscus idus), osar (Pungitius platygaster).

În arealul parcului natural este semnalată prezența mai multor specii de păsări protejate, enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 147/CE (privind conservarea păsărilor sălbatice) din 30 noiembrie 2009; astfel: lăcarul mare (Acrocephalus arundinaceus), lăcarul de mlaștină (Acrocephalus palustris), lăcarul de rogoz (Acrocephalus schoenobaenus), lăcarul de lac (Acrocephalus scirpaceus), fluierar de munte (Actitis hypoleucos), ciocârlie-de-câmp (Alauda arvensis), rață sulițar (Anas acuta), (Alcedo atthis), rață fluierătoare (Anas penelope), rață lingurar (Anas clypeata), rață mare (Anas platyrhynchos), rață cârâitoare (Anas querquedula), rață pestriță (Anas strepera), gârliță mare (Anser albifrons), gâscă cenușie (Anser anser), acvilă țipătoare mică (Aquila pomarina), stârc cenușiu (Ardea cinerea), stârc roșu (Ardea purpurea), stârc galben (Ardeola ralloides), ciuf-de-pădure (Asio otus), rață-cu-cap-castaniu (Aythya ferina), rață roșie (Aythya nyroca), buhai de baltă (Botaurus stellaris), gâscă-cu-gât-roșu (Branta ruficollis), cânepar (Carduelis cannabina), sticlete (Carduelis carduelis), florinte (Carduelis chloris), scatiu (Carduelis spinus), chirighiță-cu-obraz-alb (Chlidonias hybridus), barză albă (Ciconia ciconia), barză neagră (Ciconia nigra), botgros (Coccothraustes coccothraustes), dumbrăveancă (Coracias garrulus), cuc (Cuculus canorus), egretă mică (Egretta garzetta), egretă albă (Egretta alba), stârc pitic (Ixobrychus minutus), capîntorsul (Jynx torquilla), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), sfrânciocul cu frunte neagră (Lanius minor), pescăruș argintiu (Larus cachinnans), pescăruș râzător (Larus ridibundus), prigoare (Merops apiaster), stârc de noapte (Nycticorax nycticorax), lopătar (Platalea leucorodia).

Floră

La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă diversă de plante (dintre care unele foarte rare) protejate prin aceeași Directivă CE 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), sau endemice pentru această zonă.

Specii floristice: albăstrică (Aster tripolium), năfturică (Artemisia annua), coada șoricelului (Achillea setacea), lobodă sălbatică (Atriplex tatarica), nalbă mare (Althaea officinalis), dentiță (Bidens tripartita), ciulin (Carduus nutans), urda-vacii (Cardaria draba), volbură (Convolvulus arvensis), nemțișor de câmp (Consolida regalis), căprișor (Cyperus flavescens), pir-gros (Cynodon dactylon), crin de baltă (Butomus umbellatus), pufuliță (Epilobium tetragonum), pipiriguț (Eleocharis palustris), sânziană (Galium humifusum), ciumăreauă (Galega officinalis), stânjenel-de-baltă (Iris pseudacorus), sică (Limonium gmelinii), nufăr alb (Nymphaea alba), nufăr alb ca neaua (Nymphaea candida), piper de baltă (Polygonum hydropiper), cinci-degete (Potentilla reptans), știr târâtor (Amaranthus blitoides), pătlagină (Plantago lanceolata), pelin (Artemisia santonicum), firuță (Poa angustifolia), mei (Panicum miliaceum), buzdugan-de-apă (Sparganium erectum), broscăriță (Potamogeton natans), boghiță (Rorippa sylvestris), papură-cu-frunză-îngustă (Typha angustifolia), papură-cu-frunză-lată (Typha latifolia), iarbă grasă (Portulaca oleracea), iarbă-bărboasă (Echinochloa crus-galli) sau păiuș (Festuca pseudovina).

Acces
Accesul în parc se poate face cu bacul sau cu ambarcațiuni de mici dimensiuni, prin traversarea Brațelor Dunării.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Natural_Balta_Mic%C4%83_a_Br%C4%83ilei

Ultima actualizare: 11:19 | 18.03.2026

Meniu
Formular Sesizare

    Alege pe hartă:

    Dați clic pe locația dorită pe hartă pentru a o selecta.
    După ce ați ales locația, un marcaj albastru va apărea pentru a indica poziția selectată.

    ResponsiveVoice used under Non-Commercial License

    Funcția de selectare și ascultare a textului de pe site permite utilizatorilor să evidențieze orice fragment de text și să-l asculte în format audio. Tot ce trebuie să faceți este să selectați textul pe care doriți să îl auziți și să apăsați pe butonul "Ascultă textul" care va apărea automat pe ecran atunci când un text este selectat.

    Sari la conținut
    Website primăria Mărașu județul Brăila
    Politica de confidențialitate

    Site-ul nostru utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a respecta cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de confidențialitate